Condens la uși din sticlă: cauze și soluții

Picăturile care apar pe ușile din sticlă (interioare sau spre balcon/terasă) nu sunt doar inestetice; ele anunță un dezechilibru între temperatură, umiditate și ventilație. Persistența condensului duce la mucegai pe garnituri, diluarea masticului și acumulări de calcar. Vestea bună: cu un diagnostic simplu și măsuri țintite, fenomenul poate fi redus drastic sau eliminat.

De ce apare condensul pe ușile din sticlă

Condensul se formează când suprafața sticlei este mai rece decât temperatura “punctului de rouă” a aerului din încăpere. Aerul cald reține mai multă umiditate; când se răcește brusc lângă o suprafață rece, surplusul de apă se depune ca picături. La ușile vitrate, punțile termice din rame, întreruperile etanșării sau curenții reci din pardoseală accentuează răcirea locală a sticlei.

Punctul de rouă, pe scurt

Cu cât umiditatea relativă este mai mare, cu atât punctul de rouă se apropie de temperatura camerei. De exemplu, la 22 °C și 60% umiditate, sticla care scade sub ~14 °C va condensa. Controlul umidității și creșterea temperaturii la suprafață mută echilibrul în favoarea ta.

Cauze specifice în locuințe

Unele situații cresc riscul de condens în mod constant. Identificarea rapidă te ajută să alegi soluția adecvată.

• Ventilație insuficientă (ferestre rareori deschise, hotă ineficientă, baie fără extracție).
• Sursă de abur în apropiere (bucătărie, baie, uscător de rufe evacuând în interior).
• Sticlă cu izolație modestă (monostrat, pachet vechi, distanțier rece).
• Garnituri îmbătrânite și închidere slabă: intră aer rece, răcește marginea sticlei.
• Punte termică la prag/ramă metalică fără barieră termică.
• Plante numeroase, acvarii, multe textile care “țin” umezeala.
• Mobilier lipit de suprafețele vitrate, blocând circulația aerului cald.

Diagnostic corect, pas cu pas

Înainte de a cumpăra dezumidificatoare sau a schimba pachetul de sticlă, clarifică mecanismul dominant. Un diagnostic de 15 minute poate economisi bani.

Măsoară umiditatea relativă cu un higrometru simplu. 40–55% este ținta pentru încăperi de locuit.

Observă momentul apariției: dimineața devreme (răcire nocturnă) sau după gătit/duș (vârf de abur).

Verifică etanșarea: testul cu hârtie la toc; dacă iese ușor, presiunea e slabă.

Examinează rama și pragul: zone lucioase/pete de apă = punte termică locală.

Localizează condensul: pe margini (garnituri/punte termică) sau pe toată suprafața (umiditate mare în cameră).

Notează temperatura camerei și senzația de curent rece la nivelul podelei (posibilă infiltrație).

Teste simple pe care le poți face

• Testul de ventilație rapidă: aerisește 5–7 minute cu curent încrucișat. Dacă picăturile se reduc vizibil, umiditatea era ridicată.
• Testul sursei: pornește hota la gătit și lasă ușa de sticlă ușor deschisă: dacă nu mai apare condens, cauza e aburul local.
• Testul de încălzire locală: direcționează aer cald spre bază; dacă zona rămâne uscată, ai o punte termică la prag.

Soluții imediate (azi și mâine)

Când ai picături frecvente, începe cu măsuri rapide care atacă direct cauza. Acestea nu cer lucrări majore și pot fi implementate pe loc.

• Ventilație “șoc”: 2–4 deschideri/zi, 5–10 minute, ferestre opuse dacă se poate. Eficient fără a răci pereții.
• Extragere abur: hotă cu evacuare externă, ventilator de baie cu timer/higrostat.
• Flux de aer la suprafață: lasă 1–2 cm spațiu între perdele/jaluzele și sticlă; nu bloca convecția de la calorifer.
• Gestionarea surselor: pune capace la vase, usucă rufele cu extracție, închide ușa băii la duș.
• Dezumidificare portabilă: utilă iarna sau în spații prost ventilate; setează 45–50% RH.
• Întreținerea garniturilor: curăță și hidratează, reglează presiunea feroneriei. Garniturile uzate se înlocuiesc.

Greșeli frecvente de evitat

Nu lăsa o aerisire “pe microventilație” ore întregi iarna: răcește pereții, iar condensul revine. Evită umidificatoarele decorative în camere deja la 55–60% RH. Nu direcționa aburul hotei înapoi în încăpere; filtrele cu recirculare nu elimină umiditatea, doar mirosurile.

Prevenție pe termen lung și modernizări

După stabilizarea umidității, treci la soluții care reduc riscul pe termen lung și cresc confortul.

• Upgrade sticlă/ramă: pachet termoizolant cu emisivitate scăzută (low-E), distanțier “warm edge”, etanșare perimetrală bună.
• Eliminarea punților termice: prag termoizolat, rupere de punte la rame metalice, corecții cu benzi izolante.
• Sisteme de ventilație controlată: ventilare mecanică cu recuperare de căldură (HRV/ERV) pentru aport constant de aer.
• Corecții de încălzire: convectoare la nivelul vitrajelor mari, reglaj uniform pe zone; temperatură 20–22 °C iarna.
• Obiceiuri durabile: program scurt de duș, gătit cu capac, uscarea suprafețelor după activități umede.
• Întreținere periodică: verifică anual garnituri, întreținere geamuri și reglaje; micile corecții previn probleme mari.

Când să chemi un specialist

Dacă, în ciuda ventilației corecte și a controlului umidității, condensul persistă pe contur sau apar infiltrații, e probabilă o punte termică serioasă sau o etanșare deficitară. Un profesionist poate evalua cu cameră termică, verifica prinderile, recomanda schimbarea pachetului de sticlă sau montaj de prag termoizolant. Intervențiile punctuale sunt adesea mai ieftine decât “soluțiile universale”.