Cădițe vs rigole la duș: impact pe etanșare
Indiferent dacă alegi o cădiță clasică sau o rigolă la nivelul pardoselii, etanșarea corectă decide dacă baia ta rămâne uscată sau dacă vei lupta cu infiltrații, mucegai și mirosuri. Diferențele nu țin doar de estetică: sistemele au detalii tehnice distincte (rosturi, membrane, pante, rosturi de dilatație) și cer întreținere diferită. Mai jos găsești o analiză realistă, cu reguli aplicabile în șantiere reale, nu doar în broșuri.
Cum se etanșează un duș: principiile corecte
Etanșarea nu înseamnă doar un cordon de silicon la final. E un “sandviș” de straturi: suport stabil, hidroizolație continuă, elementul de scurgere corect integrat, pante controlate și rosturi elastice perimetrale. Orice întrerupere—la colțuri, la îmbinarea cu sticla sau între cădiță și perete—devine o cale de apă.
Un duș etanș nu se bazează pe un singur material-minune, ci pe compatibilitatea straturilor și pe execuția curată a fiecărui detaliu.
Puncte tipice de eșec (de verificat la recepție)
- Rostul dintre cădiță/șapă și perete (colț interior)
- Îmbinarea sticlei cu pragul/șina inferioară
- Racordul rigolei cu membrana hidroizolantă
- Pante insuficiente spre scurgere (apă băltită)
- Rosturi rigide pe contur (fără dilatație)
- Silicoane vechi, mucegăite sau tăiate neuniform
Cădițe: avantaje, limite și riscuri de infiltrații
Cădița (acril, compozit, ceramică) este o “cuvă” prefabricată cu pantă integrată și scurgere dedicată. Avantajul major este controlul apei: dacă montajul e corect, apa rămâne în cădiță și pleacă rapid. Etanșarea critică rămâne la conturul cu peretele și la orificiul de scurgere.
Tipuri de cădițe și rosturi cheie
Cădițele joase necesită un rost perimetral elastic, continuu, între muchia cădiței și faianță. Variantele pe picioare/rame metalice cer o rigidizare bună ca să nu “joace”: orice mișcare taie siliconul în timp. În zona sifonului, garnitura trebuie strânsă conform specificațiilor; o strângere în exces poate deforma flanșa.
Avantaje
- Pantă și evacuare controlate din fabrică
- Montaj relativ rapid, risc mai mic de erori în pantă
- Întreținere simplă; acces ușor la sifonul click-clack
Limitări/riscuri
- Rost perimetral sensibil la mișcări ale pereților
- Îmbătrânirea siliconului (refacere la 1–3 ani, în funcție de utilizare)
- Înălțime vizibilă; acces mai dificil pentru mobilitate redusă
Rigole la nivelul pardoselii: avantaje, condiții critice
Rigola permite un duș “walk-in”, continuu cu pardoseala. Etanșarea se face în șapă, cu membrană hidroizolantă și manșetă care se prinde de flanșa rigolei. Execuția este mai tehnică: pante multiple, racordul membranei, colțuri armate, rosturi perimetrale elastice.
Membrana și manșeta rigolei
Rigola trebuie să aibă flanșă pentru lipirea membranei sau clemă pentru mansetă/folie. Se realizează întâi hidroizolația, se etanșează racordul, apoi se placă și se face rostul elastic la contur. O greșeală frecventă este “îngroparea” rigolei fără membrană continuă—apa se infiltrează sub plăci și iese în camera alăturată.
Avantaje
- Acces facil (fără prag), estetic minimalist
- Evitare a “bălților” dacă panta e corectă pe toată zona umedă
- Compatibilă cu plăci mari și cabina walk-in
Limitări/riscuri
- Sensibilă la pante greșite și la racordul membranei
- Necesită execuție atentă a colțurilor și a rosturilor dilatate
- Curățare periodică a canalului și a grătarului pentru a preveni mirosuri
Geometrie, pante și sticlă: ce influențează scurgerile
Pe lângă sistemul ales, trei factori decid dacă apa rămâne în aria dușului: panta, modul de fixare a panourilor de sticlă și modul în care se gestionează stropii direcți ai paraiului.
Uși din sticlă: praguri și profile picurătoare
La cădițe, profilul inferior preia picăturile și le returnează în cuvă. La rigole, lipsa unui prag cere un profil picurător sau o riglă de 5–10 mm la interior, plasată discret, ca să oprească refluxul spre baie. Garniturile magnetice ale ușii trebuie să atingă uniform; întreținere geamuri și hidratarea garniturilor reduc scurgerile prin capilaritate.
Pante și rosturi perimetrale
Panta recomandată în zona dușului este ~1,5–2% (1,5–2 cm pe metru) către scurgere, fără contrapante. În jurul perimetrului, rostul cu peretele trebuie să rămână elastic (silicon sanitar fungicid); rosturile rigide fisurează și devin traseu de infiltrații. La plăci mari, folosește benzi de colț pentru armarea membranei.
Întreținere: mici gesturi, efect mare
Șterge apa la final cu o racletă; depunerile de săpun/calcar țin umezeala în rosturi și grăbesc degradarea siliconului. Curăță periodic rigola (sită, canal) și verifică anual starea rosturilor. La cădițe, inspectează colțurile: dacă apar microfisuri sau mucegai persistent, refă cordonul de silicon după o curățare profesională a rostului.
Cum alegi: cădiță sau rigolă?
Alegerea e un balans între acces, estetică, complexitatea șantierului și disciplina de întreținere.
- Cădiță dacă vrei simplitate, montaj rapid, risc mic în pante, întreținere minimă.
- Rigolă dacă prioritare sunt accesul fără prag și designul continuu, iar execuția o face o echipă experimentată la hidroizolații.
Criterii de decizie
- Substrat stabil (șapă bine maturată, fără fisuri)?
- Înălțime disponibilă pentru pante și sifon?
- Utilizatori cu mobilitate redusă (preferă rigolă/zero-prag)?
- Disponibilitate pentru curățare periodică a rigolei?
- Buget pentru membrane, benzi de colț, manșete dedicate?
